Matematica are gust de clătite cu ciocolată, copiii merg cu rag la şcoală şi toată teoria învăţată se pune în practică.
Totul i se datorează unei tinere profesoare, care ar fi putut preda la orice şcoală şi-ar fi dorit dar… a ales să meargă la
sat. Deviza este una simplă: şcoala nu se face pe coji de nucă şi cei cu mai puţine posibilităţi merită şanse. Roadele se
văd, iar clasa ei e plină.
Oana Diana Iga are 27 de ani. A fost prima pe lista la examenul de titularizare şi ar fi putut preda la orice şcoală din
Vrancea. A ales-o însă pe cea din comuna Mera, acolo unde este o comunitate defavorizată. Le predă elevilor de clasa a
3-a şi a simtit că acolo îi este locul. Pentru tinara profesoara, succesul nu se „masoara” in notele foarte bune din catalog, ci
în elevii pe care îi convinge să vină la scoală, şi în părinţii care îşi lasă copiii să înveţe carte.
După ce s-a stabilit ce are fiecare facut, fetele trec la treaba
Profesoara pune in practica tot ceea ce invata cu copiii la clasă şi a găsit o formulp magica prin care copiii sunt extrem
de receptivi.
Idei au tot timpul. Pentru ca sunt talentati, profesoara s-a gindit sa faca tablouri, compuse din lucruri pe care nu le baga
nimeni in seama, gasite prin curte sau pe strada: coji de nuca, pietre, nasturi, mici obiecte metalice care, asezate intr-un
anume fel sa spuna o poveste, apoi sa le scoata la licitatie. Cu banii obtinuri vor pleca in excursie in vacanta de vara.
Tinara profesoara a fost - inainte de a deveni cadru didactic - membra a Ansamblului Folcloric „Tara Vrancei”. Din drag
pentru traditiile stramosesti a infiintat un club de colinde si unul de dansuri vrancenesti
