De 30 de ani, România este ţara care exportă cele mai multe persoane traficate din Uniunea Europeană. După definiţie, traficul de persoane înseamnă „recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrangere, în scopul exploatării acestei persoane”. Sărăcia şi lipsa de educaţie ne-au adus în punctul în care copii şi tineri sunt exploataţi sexual sau transformaţi în sclavii unor traficanţi nemiloşi. Cine reuşeşte să scape din ghearele lor rămâne cu traume greu de vindecat. Cele mai multe victime trăiesc cu teama că vor fi prinse din nou. Sunt grăitoare poveştile a două fete care au vorbit pentru Digi24 despre coşmarul prin care au trecut.Volume 90%
Municipiul Iaşi. O tânără cu un ghiozdan colorat se plimbă de la un om al străzii la altul oferind mâncare. La cei 24 de ani, Larisa ştie ce înseamnă foamea, dar mai ales ştie ce înseamnă să nu aparţii nimănui.
„Firul dramatic începe în momentul în care am realizat că nu sunt copilul părinţilor mei”, povesteşte Larisa Butnariu. „Cu mama adoptivă nu am avut o relaţie atât de strânsă, de mamă-fiică. Eu am încercat să mă apropii de ea şi ea de mine, dar nu ne-a ieşit niciodată, pentru că nu aveam aceleaşi concepţii”, mărturiseşte Larisa.
„Aceste persoane au fost private de un cadru familial, de afecţiune, de apreciere, toate lucrurile de care are nevoie orice persoană pentru a se dezvolta normal şi psihic”, explică Monica Boseff, directorul Fundaţiei „Uşa deschisă”.
