Efectul migraţiei din Afganistan, după retragerea americană , se va vedea în România de abia peste câteva luni. Drumul foarte lung, numărul mare de ţări ce trebuie traversate, costurile ridicate fac ca cei care fug acum din Afganistan să ajunga la graniţele noastre, cel mai devreme, peste jumătate de an. Nu vor fi însă deloc puţini.
România a fost în ultimii ani placa turnantă a traficului de migranţi spre vestul Europei. Mii de transfugi au reuşit să intre illegal în ţară venind fie din Serbia, fie din Bulgaria.
Cu toate acestea, mai multe asociaţii şi ONG-uri sunt implicate în a asigura asistenţa şi a-i ajuta pe migranţii care
ajung în ţară. În Timişoara, un ONG se ocupă de integrarea migranţilor. Flavius Ilionii spune că nu trebuie să ne temem de o invazie a transfugilor. În primul rând ,efectul a ceea ce se întâmpla acum în Afganistan se va vedea în România de abia peste câteva luni bune, pe de altă parte România nu oferă deocamdată suficientă siguranţă economică şi socială, iar astfel migranţii vor să plece mai departe spre Occident.
Cu toate astea, până la finalul anului, mai spun reprezentanţii asociaţiei, ne putem aştepta la 10.000 de cereri de azil în România, cea mai mare parte venind din partea migranţilor de origine afgană. Traseul pe care îl parcurg cei care pleaca din ţara căzută în mâinile talibanilor nu este deloc uşor. Cei mai multi fug prima dată în Pakistan sau Iran şi de acolo mai departe în Turcia. Apoi, încearcă să ajungă în Grecia, traversează Bulgaria sau Serbia şi intră în România pe ascuns în remorcile TIR-urilor sau pe faşia verde. Bilal este unul dintre cei care au ajuns în România mergând pe acest traseu. A avut nevoie de aproape 2 ani pentru a ajunge la Timişoara.
A depus solicitare de azil şi este cazat acum la centrul Inspectoratului General pentru Imigrari din Timişoara.
Mare parte dintre rudele lui au rămas în Afganistan, în regiunea Jallalabad. Nu mai ştie nimic despre ei de câteva
zile bune deşi a încercat să îi contacteze. Îi este teamă de ce le-ar putea face talibanii.
Bilal însă nu vrea să rămână În România. Are rude şi prieteni în occident şi îşi doreşte să ajungă acolo. La fel ca
majoritatea celor care sunt acum fie în Centrele de Refugiaţi, fie în pensiunile din oraş sau chiar pe străzi.
