Din toată Asia, la muncă în România

Guvernul se pregăteşte să crească numărul de muncitori străini, din afara Uniunii Europene, care pot veni la noi în ţară! Dacă în ultimii doi ani am avut maxim 100.000, anul viitor ar putea fi 140.000.

Motivul este, pe cât de simplu, pe atât de îngrijorător: criza forţei de muncă se adânceşte. Companiile caută să angajeze, dar nu au pe cine, pentru că românii au devenit foarte pretenţioşi cu locul de muncă. Aşa că apelează la muncitorii străini şi caută angajaţi pe care să îi recruteze din Asia.

O fabrică de lângă Bucureşti. La acelaşi banc de scule lucrează, cot la cot, un muncitor român, unul din Nepal şi altul din India. Dacă în ţară, fabricile nu prea au muncitori străini, aici, unul din doi angajaţi este din Asia. Iar lucrurile merg foarte bine, spune chiar românul care îi supervizează pe cei doi străini.

Marcel Tăpîrjan lucrează în industria aluminiului de 38 de ani, dinainte de revoluţie. În timp, industria a devenit din ce în ce mai mică. Chiar dacă fabrica este în căutare constant de personal, puţini români vor să se angajeze.

Aceleaşi salarii le primesc şi muncitorii asiatici, deoarece, după ce obţin permisul de muncă, au aceleaşi drepturi ca românii.

În fabrică lucrează şi Amandeep, un indian în vârstă de 38 de ani. Înainte să ajungă în România a trecut prin Dubai şi Rusia, dar nu prea i-a plăcut. Aici e operator pe macara în secţia de pregătire şi tratare a suprafeţelor din aluminiu. Este fericit că are un salariu bun din care poate trimite şi acasă, la familie.

În altă secţie îl găsim pe Charlie. Are 28 de ani, lucrează de patru ani în România, şi este pasionat de cricket, pe care îl practică în zilele libere.

Fenomenul muncitorilor din Asia a luat amploare în ultimii ani. Acum îi găsim în toată ţara. Adică să primească 140.000 de muncitori din Asia. Din ce în ce mai multe companii încep să se intereseze de ei. Procesul este costisitor şi mulţi bani ajung la stat: se plăteşte avizul de muncă, taxa consulară, comisionul agenţiei de recrutare. La acestea se adaugă salariul angajatului, cazarea şi hrana.

Cât despre salarii? Încep de la minimul pe economie, în funcţie de domeniu, şi pot ajunge până la 6.000 - 8.000 de lei.

Pentru un muncitor calificat, angajatorul aşteaptă chiar şi 9 luni. Dar asta nu este o problemă, deoarece la nivel naţional există cerere pentru 500.000 de posturi neocupate. Cele mai multe sunt în construcţii, peste 64.000, în horeca, peste 29.000, iar în serviciile de curierat şi pază, 27, respectiv 17.000 de oameni lipsă. Dintre acestea, aproximativ 300.000 sunt posturi care nu se ocupă deloc, an de an. Iar muncitorii calificaţi sunt cei mai căutaţi.

În România se află în prezent peste 100.000 de muncitori asiatici, în toate judeţele. Cei mai mulţi sunt în Bucureşti, 43.200, în Ilfov şi în Constanţa. În zona de nord - vest a ţării, majoritatea muncitorilor asiatici se află în Timiş şi la Cluj.

Iar odată cu ei creşte diversitatea etnică a ţării. Datele Inspectoratului General pentru Imigrări, instituţia care urmăreşte fiecare muncitor străin care intră la noi în ţară, legal sau ilegal, arată că anul trecut au fost acordate aproape 109.000 permise de muncă. Cei mai mulţi muncitori străini au venit din Bangladesh, Nepal, Pakistan şi Sri Lanka.

Alte ţări care ne aduc forţă de muncă sunt: Turcia, Vietnam, Egipt sau Maroc. Chiar şi aşa, nu pot acoperi toate nevoile noastre. Iar în unele domenii nu au dreptul să lucreze, cum ar fi în sănătate.

Trendul importului de forţă de muncă se menţine însă şi în întreaga Europa. În Germania se caută 400.000 de noi angajaţi anual, în Italia şi Spania alte câteva sute de mii. Iar cererea va continua să crească, atât timp cât economia europeană are lipsuri, iar populaţia îmbătâneşte.

Cheltuielile, deşi mari, sunt justificate, atât timp cât companiile câştigă bani. Proiectul de hotărâre este pus în dezbatere publică de Ministerul Muncii până la sfârşitul acestei săptămânii